AVOCAT RALUCA GHEORGHIU VORBESTE DESPRE APARAREA DREPTURILOR PERSOANELOR JURIDICE-DAUNELE MORALE IN ERA DIGITALIZARII

 

In mod sigur ni s-a intamplat tuturor ca, la un moment dat, sa fim nemultumiti de serviciile oferite de o persoana juridica si sa apelam la internet pentru a impartasi cu ceilalti participanti la dialogul virtual experientele traite si de a face, eventual, recomandari celorlalti, in sensul de a evita acele servicii.

Desi libertatea la exprimare este un drept recunoscut tuturor cetatenilor, este bine de stiut ca aceasta comporta si anumite limite, trasate de lege, de bunele moravuri si de buna-credinta.

Astfel, o nemultumire exprimata in mediul online, ar putea, in anumite conditii, sa creeze daune morale (chiar si) persoanelor juridice, afectand in mod real credibilitatea, imaginea si reputatia acestora.

Desi prejudiciul moral suferit este prin natura sa incuantificabil in bani, instantele de judecata pot acorda persoanei prejudiciate despagubiri banesti, ca o compensatie, daca constata ca drepturile lor nepatrimoniale au fost lezate.

  • Ce sunt daunele morale?

Daunele morale pot fi definite ca fiind acele prejudicii aduse ca urmare a atingerii unor drepturi personale nepatrimoniale (precum: dreptul la reputatie, la onoare, la imagine, la sanatate, la prestigiu profesional, etc.) sau ca urmare a provocarii unei suferinte de natura morala (de ex.: decesul unei persoane apropiate).

Intrucat daunele morale reprezinta atingerea adusa unor valori aflate in stransa relatie cu persoana si care presupun provocarea unei suferinte de ordin subiectiv, circumstantiata atat de modalitatea in care persoana vatamata internalizeaza prejudiciul cat si de felul in care viata sa a fost afectata in mod efectiv – acestea au fost considerate mult timp a fi atributul exclusiv al persoanei fizice.

  • Exista vreun text de lege care sa permita persoanelor juridice obtinerea de daune morale?

Modificarea intr-un ritm tot mai accelerat a relatiilor interumane,  pe fondul digitalizarii societatii a condus la necesitatea recunoasterii si apararii drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor juridice, care pana de curand au fost apanajul exclusiv al persoanei fizice.

Odata cu intrarea in vigoare a Codului civil la 01.10.2011 si persoanelor juridice le-a fost recunoscuta pentru prima data posibilitatea de a-si apara drepturile nepatrimoniale( de ex.: dreptul la denumire, la prestigiu, la imagine, etc.). Aceasta recunoastere legala a reprezentat confirmarea unei necesitati izvorate din dinamica relatiilor actuale, fiind totodata si un raspuns la propunerile formulate anterior in doctrina.

Astfel, in Titlul V. Apararea drepturilor nepatrimoniale, din Codul civil, la art. 257 “Apararea drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice” se stipuleaza ca “dispozitiile prezentului titlu se aplica prin asemanare si drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice”.

Intrebarea care se ridica este in ce mod influenteaza acest text de lege posibilitatea reala a obtinerii in instanta, de catre persoanele juridice a protejarii drepturilor lor nepatrimoniale?

Anterior, apararea drepturilor personale neparimoniale era permisa de art. 54 din Decretul nr. 31/1954, unde legiuitorul recunostea in mod general “persoanei” care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, etc. posibilitatea de a cere instantei judecatoresti incetarea savarsirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus enuntate.

Intrucat termenul de „persoana” nu facea distinctie intre persoana fizica si cea juridica, problema acordarii daunelor morale persoanelor juridice era una controversata.

  • Sanctionarea actiunilor denigratoare din mediul online atunci cand prejudiciul este suferit de o persoana juridica

In practica, problematica existentei, intinderii si posibilitatii de aparare a drepturilor nepatrimoniale devine mai dificila in contextul in care vatamarea drepturilor nepatrimoniale are loc in mediul online.

Atunci cand o persoana juridica este tinta unor actiuni de denigrare ce au loc exclusiv in spatiul virtual, se pune problema probarii prejudiciului suferit dar si a posibilitatii pe care aceasta o are de a proba existenta si intinderea daunelor.

Intr-o speta, o persoana juridica sustine existenta unui prejudiciu moral (de ex, ii este afectata imaginea) derivat din publicarea pe internet – pe formuri si pe pagina de Facebook – de catre un client, a unor informatii neadevarate, cu privire la calitatea serviciilor ce i-au fost prestate de acea presoana juridica – un service auto.

Daca in practica pentru o persoana fizica reclamarea unei daune similare in instanta nu reprezinta nicio noutate, in situatia persoanelor juridice probarea unui astfel de prejudiciu este mai dificila.

Desigur, instanta va trebui sa constate in ce masura sunt intrunite conditiile atragerii raspunderii civile delictuale. In ceea ce priveste fapta ilicita, instanta va trebui sa stabileasca care este limita la care se opreste dreptul la opinie si la informarea publicului cu privire la experienta personala si de unde incepe actiunea ilicita, a carui rezultat daunator este de natura a cauza prejudicii nepatrimoniale persoanei juridice, prin discreditarea sa in fata potentialilor clienti.

De asemenea, consideram ca in analiza intrunirii conditiilor de existenta a faptei ilicite ar trebui sa intre si particularitatile mediului online, un mediu activ, prin definitie rapid si mijlocul principal prin care informatia ajunge la public in secolul nostru. In prezent internetul joaca un rol principal in diseminarea informatiilor din cele mai variate domenii, fiind foarte accesibil marii majoritati a populatiei. Rapiditatea cu care informatiile cele mai diverse sunt receptate de public este cu mult superioara oricaror alte forme de popularizare a stirilor iar internetul este cel mai intrebuintat instrument pentru conturarea curentelor de opinii si modelarea opiniei publice.

Prin urmare, orice articol sau stire publicata online va ajunge la publicul tinta intr-un timp extrem de scurt iar informatiile, fie ele false sau adevarate nu pot fi combatute in timp real de partea interesata, intrucat internetul reprezinta un mediu virtual in care informatiile se prolifereaza in mod liber.

Prejudiciul suferit (definit ca atingerea adusa imaginii sau reputatiei profesionale a service-ului auto) ca urmare a proliferarii unor injurii sau informatii cu caracter defaimator in spatiul online este si mai dificil de estimat intinderea daunelor, respectiv efectul negativ pe care aceste postari le pot avea. Aceasta cu atat mai mult cu cat este imposibil pentru victima faptei ilicite sa aiba o reprezentare clara a prejudiciului produs, intrucat nu poate cunoaste si nici controla modalitatile in care informatia initiala este preluata si raspandita mai departe in mediul online, pe alte forumuri sau site-uri web.

Este adevarat că art. 70 C.civ. și 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la libera exprimare insa aceast drept nu este nelimitat iar libertatea fiecarui individ isi regaseste limita in punctul in care incepe libertatea celuilalt.

Astfel, intre conceptul libertatii la exprimare si prejudiciile aduse persoanei juridice prin raspandirea de informatii cu caracter calomnios, instanta are o plaja destul de larga pentru a aplica subiectivismul propriu, in functie de datele aflate la dosarul cauzei.

Cu toate acestea, consideram ca instanta va trebui sa analizeze raspandirea de informatii false pe internet prin verificarea incalcarii limitelor bunei credinte si ale bunelor moravuri.

In practica, posibilitatea reala pe care persoanele juridice o au de a-si apara drepturile cu caracter nepatrimonial este inca destul de limitata, motivat si de relativa noutate a conceptului juridic dar si de retinerea instantelor de a acorda compensatii banesti persoanelor juridice pentru incalcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial.

Pentru persoanele juridice (si nu doar pentru ele) o mai buna protectie a drepturilor cu caracter nepatrimonial incepe in primul rand cu o minima cunoastere a prevederilor legale iar pe masura ce practica instantelor se va imbogati, ne putem astepta la solutii juridice tot mai diverse.