Noutăți legislative în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în continuare „Legea nr. 129/2019”), prin intermediul căreia a fost abrogată vechea Lege nr. 656/2002, precum și Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002.

Adoptarea acestui nou act normativ vizează de pe o parte alinierea legislației naționale la standardele internaționale stabilite prin Recomandările Grupului de Acțiune Financiară (GAFI), principalul for internațional ce luptă împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, iar pe de altă parte, îndeplinirea obligației României de a transpune în dreptul intern prevederile:

  1. Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului; şi ale
  2. Directivei (UE) 2016/2.258 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte accesul autorităţilor fiscale la informaţii privind combaterea spălării banilor.

În vederea adaptării legislației naționale, a mecanismelor și proceselor de prevenire și combatere a spălării banilor la noul context european și internațional, noua reglementare în domeniu introduce obligații suplimentare în sarcina entităților raportoare, impune persoanelor juridice obligații privind declararea beneficiarilor reali, elimină acțiunile la purtător, înăsprește sancțiunile aplicabile, însă vizează și alte modificări legislative pe care le vom analiza în cele ce urmează.

Extinderea anumitor noțiuni

Spre deosebire de vechea reglementare, Legea nr. 129/2019 prevede în mod expres faptul că prin „bunuri” se vor înțelege și instrumentele emise sub orice formă, inclusiv electronică sau digitală. În acest sens, noile reglementări își propun includerea în domeniul lor de acțiune și a celor mai recente forme de monedă electronică.

Dacă până la intrarea în vigoare a noii legi, prin client se înțelegea orice persoană cu care entitățile raportoare desfășoară relații de afaceri ori cu care derulează operațiuni cu caracter permanent sau ocazional, în prezent, se va considera „client” al unei astfel de entități inclusiv orice persoană cu care entitatea raportoare a negociat o tranzacție, chiar dacă aceasta nu s-a finalizat, ori persoana respectivă beneficiază sau a beneficiat, în trecut, de serviciile sale.

Ca urmare a transpunerii Directivei (UE) 2015/849, sfera „funcțiilor publice importante” a suferit și ea modificări. În acest sens, se poate observa că pe de o parte au fost incluși membrii organelor de conducere ale partidelor politice, precum și directorii, directorii adjuncți și membrii consiliilor de administrație sau membrii organelor de conducere din cadrul organizațiilor internaționale, însă au fost excluși comisarii europeni, consilierii prezidențiali, consilierii de stat, dar și conducătorii instituțiilor și autorităților publice.

Cu toate acestea, în privința consilierilor prezidențiali și celor de stat, având în vedere că aceștia au rang de miniștri, respectiv de secretari de stat, s-ar putea interpreta că vor rămâne în sfera de aplicare a acestei noțiuni, fapt pe care nu îl putem afirma în privința celorlalte categorii excluse.

Obligația de raportare a tranzacțiilor care nu prezintă suspiciuni

Noua lege privind prevenirea și combaterea spălării banilor impune entităților raportoare, pe lângă raportarea tranzacțiilor suspecte, și transmiterea către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (în continuare „Oficiul”) a oricăror tranzacții (care pot fi fragmentate în tranșe mai mici, dar care au elemente comune precum: părțile, beneficiarii reali, sumele implicate etc.) efectuate în numerar, în lei sau valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 Euro, chiar dacă acestea nu prezintă suspiciuni.

De asemenea, entitățile raportoare vor transmite Oficiului, în privința activităților de remitere de bani, rapoarte privind transferurile de fonduri a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 Euro.

Noi reguli privind raportarea

Potrivit prevederilor vechii Legi nr. 656/2002, decizia transmiterii către Oficiu a sesizărilor privind efectuarea unor tranzacții suspecte era trecută prin filtrul persoanei responsabile cu aplicarea dispozițiilor acestei legi desemnate la nivelul entităților raportoare.

În prezent, noua reglementare impune acestor entități transmiterea imediată a raportului privind tranzacțiile suspecte, anterior efectuării lor. În acest sens, Oficiul va confirma și înregistra raportul, de îndată. În măsura în care Oficiul nu decide suspendarea tranzacției, entitatea raportoare poate realiza tranzacția numai după trecerea unui termen de 24 de ore de la înregistrarea raportului tranzacției de către această autoritate. 

Entitățile raportoare precum auditorii, contabilii autorizați, notarii publici, avocații, executorii judecătorești și alte persoane care exercită profesii liberale au obligația de a transmite Oficiului rapoarte privind tranzacțiile suspecte numai în cazul în care nu sunt avute în vedere informaţiile pe care acestea le primesc de la clienţii lor sau le obţin în legătură cu aceştia în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului, consilierii lui juridice ori îndeplinirii obligaţiei de apărare sau de reprezentare a acestuia, indiferent dacă aceste informaţii sunt obţinute anterior procedurilor judiciare în care clientul este sau ar putea fi implicat, în timpul acestora sau după.

Cu toate acestea, entitățile raportoare menționate anterior au obligația transmiterii informațiilor către Oficiu dacă cunosc faptul că activitatea de consiliere juridică este furnizată tocmai în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau atunci când cunosc faptul că respectivul client dorește consiliere juridică în acest scop.

Măsuri de cunoaștere a clientelei

Ca urmare a dezvoltărilor în domeniul tehnologiei și creșterii numărului serviciilor și tranzacțiilor online, noua reglementare în domeniu introduce posibilitatea entităților raportoare de identificare a clienților pe baza documentelor, datelor și informațiilor obținute inclusiv prin mijloace de identificare electronică, astfel cum acestea sunt descrise în Regulamentul (UE) nr. 910/2014.

Spre deosebire de vechea reglementare, Legea nr. 129/2019 prevede obligația entităților raportoare de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei anterior stabilirii unei relații de afaceri sau derulării oricărei tranzacții ocazionale. În cazul în care nu este posibilă aplicarea acestor măsuri, entitățile au obligația de a nu iniția sau continua relația de afaceri ori tranzacția ocazională și, în măsura în care există suspiciuni, de a întocmi și transmite Oficiului un raport de tranzacție suspectă.

Ca noutate legislativă, entitățile raportoare au obligația de aplica măsuri standard de cunoaștere a clientelei și în cazul transferului de fonduri în valoare de peste 1.000 Euro (de ex. plăți valutare instructate de către clienții instituțiilor de credit).

Dacă vechiul Regulament de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 prevedea aplicarea măsurilor simplificate de cunoaștere a clientelei în privința monedei electronice, noua reglementare prevede că entitățile raportoare sunt exceptate de la aplicarea oricăror măsuri de cunoaștere a clientelei dacă condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite în mod cumulativ.

Evaluarea riscurilor

Legea nr. 129/2019 introduce în sarcina entităților raportoare obligația de a identifica și evalua riscurile activității desfășurate referitoare la expunerea la spălarea banilor și la finanțarea terorismului, luând în considerare cel puțin factorii de risc prevăzuți de lege. 

Astfel, o serie minimă de factori de risc (privind clienții, produsele, serviciile, tranzacţiile sau canalele de distribuţie, precum și riscul geografic), detaliați pe categorii, trebuie avuți în vedere de entitățile raportoare pentru încadrarea într-un grad de risc redus sau potențial mărit, urmând a fi aplicabile, după caz, măsuri simplificate sau măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei.

Obligația declarării beneficiarului real

  1. Societățile reglementate de Legea nr. 31/1990

În conformitate cu prevederile Legii nr. 129/2019, persoanele juridice ce se înregistrează în Registrul Comerțului, au obligația de a depune, prin reprezentantul legal, la înmatriculare, anual, precum și ori de câte ori apare o modificare în datele de identificare, o declarație privind beneficiarul real.

Această declarație se va depune în termen de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale sau de la data la care a intervenit o modificare a beneficiarilor reali, putând fi dată atât în fața reprezentantului oficiului comerțului, cât și în formă autentică, urmând a fi depusă în mod corespunzător.

În ceea ce privește societățile deja înregistrate, acestea au la dispoziție 12 luni de la intrarea în vigoare a legii să se conformeze obligației impuse de declarare a beneficiarilor reali.

  • Asociațiile și fundațiile reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

În temeiul noilor reglementări, asociațiile și fundațiile au aceeași obligație ca și societățile în ceea ce privește depunerea declarației privind beneficiarul real, aceste informații fiind comunicate Ministerului Justiției. Declarația se va depune anual, până la data de 15 ianuarie, iar în cazul în care apare o modificare a datelor de identificare ale beneficiarilor reali, în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia.

În privința asociațiilor și fundațiilor deja înregistrate, acestea au la dispoziție 12 luni de la intrarea în vigoare a legii să se conformeze obligației descrise anterior.

  • Fiduciile

În cazul persoanelor ce acționează în calitate de fiduciari, aceștia au obligația de a furniza entităților raportoare, atunci când acestea aplică măsuri de cunoaștere a clientelei, informații privind  beneficiarul real, atunci când stabilesc o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională ce depășește pragurile prevăzute de lege (15.000 Euro, respectiv peste 1.000 Euro în cazul transferului de fonduri).

Informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor înregistrate pe teritoriul României sunt ținute într-un registru central organizat de către ANAF.

Prelucrarea datelor cu caracter personal

Ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (UE) 2016/679 privind prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR), legislația ce reglementează prevenirea spălării banilor a suferit și ea modificări în acest domeniu. Astfel că, spre deosebire de vechea reglementare care menționa că entitățile raportoare vor păstra copii ale documentelor de identitate, respectiv înregistrări ale operațiunilor clienților lor pentru o perioadă minimă de 5 ani, Legea nr. 129/2019 prevede că această perioadă nu poate depăși cei 5 ani, urmând ca la expirarea ei datele cu caracter personal să fie șterse, cu excepția situației în care entitățile raportoare, în temeiul altor dispoziții legale, au obligația de a le păstra în continuare.

Modificări în organizarea și funcționarea Oficiului

Legea nr. 129/2019 conține numeroase modificări și în ceea ce privește organizarea și funcționarea Oficiului. Potrivit noii reglementări, Oficiul nu va mai fi condus de un președinte ajutat de 3 consilieri, ci de un președinte și un vicepreședinte.

Mai mult, structura deliberativă și de decizie a Oficiului, respectiv plenul, dispare. Interesant de observat este faptul că interdicția prevăzută de vechea Lege nr. 656/2002 în sarcina membrilor plenului (asimilați în prezent președintelui și vicepreședintelui) privind afilierea la partidele politice sau derularea oricărei activități publice cu caracter politic a fost eliminată, la fel ca și incompatibilitatea unor astfel de funcții cu orice altă funcție publică sau privată.

În activitatea sa de transmitere sau schimb de informații, Oficiul are începând cu data intrării în vigoare a noii legi, posibilitatea de a refuza să efectueze schimb de informații dacă există motive de fapt pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informații ar avea un impact negativ asupra analizelor în curs de desfășurare sau, în circumstanțe extraordinare, divulgarea acestora ar fi în mod clar disproporționată față de interesele legitime ale unei persoane sau informațiile ar fi irelevante față de scopurile în care au fost solicitate.

Cu toate acestea, Oficiul nu poate refuza transmiterea informațiilor în cazul în care solicitarea este adresată, spre exemplu, de Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul Afacerilor Interne.

Eliminarea acțiunilor la purtător

Având în vedere pe de o parte recomandările primite de către statul român din partea Forumului Global pentru Transparență și Schimbul de Informații în Scopuri Fiscale și Grupului de Acțiune Financiară Internațională, iar pe de altă parte adoptarea la nivelul Uniunii Europene a noilor directive privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor, legiuitorul a decis interzicerea emiterii de noi acțiuni la purtător, în vederea asigurării transparenței acționariatului societăților pe acțiuni. 

În cazul acțiunilor la purtător existente, deținătorii acestora au obligația depunerii lor la sediul societății în termen maxim de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, în vederea convertirii lor în acțiuni nominative. În cazul neîndeplinirii acestei obligații în termenul prevăzut, acțiunile la purtător vor fi considerate anulate de drept, iar capitalul social al societății se va reduce în mod corespunzător.

Sancțiuni

Prin derogare de la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că termenul general de prescripție al amenzii contravenționale este de 6 luni, Legea nr. 129/2019 cuprinde un termen de prescripție mai extins, respectiv de 5 ani de la data săvârșirii faptei contravenționale.

Față de regimul sancționator cuprins în vechea reglementare, noua lege prevede limite mărite ale amenzilor contravenționale aplicabile persoanelor fizice, urmând ca în cazul persoanelor juridice limitele maxime să fie majorate cu 10%. Cu toate acestea, în funcție de anumite circumstanțe relevante prescrise de către lege, tipul și nivelul măsurilor sau sancțiunilor aplicabile pot fi adaptate.

De asemenea, nedepunerea declarației privind beneficiarul real de către reprezentantul legal, în cazul persoanelor juridice, sau de către persoana împuternicită, în cazul asociațiilor și fundațiilor, reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă. Dacă într-un termen de 30 de zile de la aplicarea sancțiunii contravenționale, obligația depunerii declarației nu este îndeplinită, la solicitarea ONRC, respectiv a Ministerului Public, instanța competentă poate dispune dizolvarea respectivei societăți, asociații sau fundații.

Acte conexe

Legea nr. 129/2019 prevede în sarcina autorităților cu rol de supraveghere sectorială (de ex. BNR, ASF), respectiv al organismelor de autoreglementare (de ex. UNBR), adoptarea de regulamente și instrucțiuni în vederea aplicării dispozițiilor acesteia.

În acest sens, Banca Națională a României a adoptat noul Regulament privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr. 2/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 9 septembrie 2019, prin care se abrogă vechiul Regulament nr. 9/2008 aplicabil în materie.

Av. Roxana Iordache